Familia

Rafael “Rafa” Nadal Parera (n. 3 iunie 1986) este un jucător spaniol de tenis antrenat de unchiul sau Toni Nadal. În prezent se află pe primul loc în clasamentul ATP. Este un cvintuplu campion al turneelor de Grand Slam, în perioada 2005-2008 câştigând de patru ori turneul de tenis de la Roland Garros si in 2008 turneul de la Wimbledon. Nadal este neînvins la turneul francez, câştigând toate cele 28 de meciuri disputate până acum.

Rafael Nadal deţine recordul masculin pentru cea mai lungă serie de victorii consecutive pe o singură suprafaţă din era open, în perioada aprilie 2005- martie 2007 câştigând toate cele 81 de meciuri disputate pe zgură. A castigat in 2008 turneul Wimbledon dupa ce l-a invins pe nr. 1 mondial Roger Federer in 5 seturi. Este unicul spaniol care a castigat turneul Roland Garros si Wimbledon in acelasi an(2008), dar si medalia de aur la Jocurile Olimpice in acelasi an.

Rafael Nadal s-a născut în Manacor, Mallorca, părinţii lui fiind Sebastián Nadal şi Ana María Parera. El are o soră mai mică María Isabel.Unchiul sau, Miguel Angel a fost un jucător profesionist de fotbal. El a jucat la RCD Mallorca, FC Barcelona şi la echipa naţională a Spaniei. Rafa este un fan înfocat al echipei Real Madrid.Celălalt unchi al său, Toni a fost un jucător profesionist de tenis de câmp. El a descoperit că băiatul avea în el un talent înăscut la tenis cu toate ca el prefera să joace fotbal. Deoarece antrenamentele se desfăsurau cam în acelaşi timp , Rafael întârzia la fotbal, de aceea a fost dat afară din echipă. La 14 ani federaţia i-a propus să meargă la Barcelona să se antreneze , dar el a refuzat . deoarece părinţii lui aveau o situaţie financiară bună, Rafael a putut continua sa joace tenis. La vârsta de 16 ani Nadal era printre primi 50 de jucatori profesionişti din ierarhia mondială.El se afişează in public cu iubita lui María Francesca Perelló din 2008.

Cariera

Primii ani

Când era foarte tânăr era antrenat de unchiul său Toni Nadal cara l-a învăţat să joace cu mâna stângă cu toate că pentru el era mai uşor să joace cu dreapta. Tot el l-a învăţat sa facă back–hand cu ambele mâini. La 12 ani decide să îşi facă o carieră in tennis, abandonand fotbalul deoarece nu putea să facă ambele sporturi. Nadal a fost două veri în Florida pentru a se antrena cu Nick Bollettieri.

2002-2007

Cariera sa a inceput practic in anul 2002, cand la 15 ani castiga primul sa meci in turneele ATP in fata lui Ramon Delgado. 2005 insa a fost anul de mare succes al ibericului. A cucerit 4 Mastersuri, la Roma, la Monte Carlo la Montreal si la Madrid si a reusit o serie de 24 de victorii consecutive pe zgura. A reusit sa urce pentru prima data in Top Ten-ul Mondial si a castigat si turneul de Grand Slam de la Roland Garros.

In 2006 Rafa a reusit sa doboare un record senzational ce statea in picioare de 29 de ani, 53 de victorii pe zgura la rand. A castigat al doilea Roland Garros la rand invingandu-l in finala pe Roger Federer cu scorul de 1-6 6-1 6-4 7-6(4). Spre uimirea tuturor, Rafael a ajuns in finala si la Wimbledon unde a fost invins, 6-0 7-6(5) 6-7(2) 6-3 de acelasi Roger Federer. In 2007, numarul 2 mondial a fost oprit din seria sa nimicitoare pe Clay de catre elvetian.

Dupa 81 de victorii consecutive, spaniolul a cedat cu scorul de 2-6 6-2 6-0 la Hamburg. Asta nu l-a oprit sa castige al treilea titlu consecutiv la Roland Garros, 6-3 4-6 6-3 6-4 in fata lui “Fedex”. Nadal nu s-a oprit aici. A reusit sa ajunga pentru al doilea an la rand in finala de la Wimbledon si, desi invins, 7-6(7) 4-6 7-6(3) 2-6 6-2, Nadal a dovedit ca este omul capabil sa sparga ritmul “masinariei elvetiene”. Mai tarziu, la US Open avea sa fie eliminat in optimi de catre conationalul sau David Ferrer. A participat si la Turneul Campionilor, unde s-a calificat in semifinala, fiind invins de Roger Federer, 6-4 6-1.

Anul 2008, cel mai important al carierei

Nadal isi incepe anul in India unde joaca finala si o pierde in compania lui Mikhail Youzhny la turneul Chennai Open.Nadal prinde semifinala de la Australian Open pentru prima oara si finala Masters-ului de la Miami a doua oara.

Pe parcursul sezonului de zgura in primavara castiga patru titluri si il invinge pe Federer in trei finale.Il invinge pe Federer la Masters-ul de la Monte Carlo pentru a treia oara consecutiv si obtine al patrulea trofeu consecutiv ca record la Monte Carlo. Castiga de asemenea a patra oara turneul de la Barcelona. Cateva saptamani mai tarziu castiga pentru prima data turneul de la Hamburg impotriva lui Federer.Castiga a treia oara consecutiv turneul French Open in fata aceluiasi Federer si al patrulea titlu consecutiv pe zgura de la Paris.

Inaintea turneului de la Wimbledon castiga turneul de iarba Artois Championships de la Queen’s Club din Londra. In anul 2008 pe iarba londoneza de la Wimbledon, Rafael Nadal triumfa glorios finala in fata lui Roger Federer 6-4, 6-4, 6-7 (5), 6-7 (8), 9-7. Cea mai lunga finala masculina din istoria turneului de la Wimbledon, 4 ore si 48 de minute, specialistii o numesc finala shimbului de generatii.Primul jucator de tenis masculin care castiga si turneul French Open si Wimbledon in acelasi an dupa Bjorn Borg in 1980. Federer a declarat dupa meci,”…probabil cea mai mare pierdere pentru mine pana in acest moment,…” Finalele 2006 si 2007 fiind jucate tot de Nadal si Federer, ambele fiind castigate de Federer.

Castiga a doua oara titlul Rogers Cup in Toronto.

La Olimpiada de la Beijing,Nadal castiga semifinala in fata sarbului Novak Djokovic si finala in fata lui Fernando González din Chile, devenind primul jucator clasat in primii cinci,care castiga medalia de aur la Olimpiada.

US OPEN a fost un turneu unde s-a simtit oboseala anului 2008, fiind eliminat in semifinala de Andy Murray 6–2, 7–6(5), 4–6, 6–4.

PALMARES

Grand Slam

Roland Garros (2005, 2006, 2007, 2008)

Wimbledon (2008)

Australian Open (2009)

Masters

Monte Carlo (2005, 2006, 2007, 2008, 2009)

Roma (2005, 2006, 2007, 2009)

Canada (2005, 2008)

Indian Wells (2007, 2009)

Madrid (2005)

ATP

@ CARPET

—

@ CLAY

Sopot (2004)

Costa do Sauípe (2005)

Acapulco (2005)

Barcelona (2005, 2006, 2007, 2008, 2009)

Båstad (2005)

Stuttgart (2005, 2007)

Hamburg (2008)
@ GRASS

London Queen’s Club (2008)
@ HARD

Beijing (2005)

Dubai (2006)

Beijing Olympics (2008)

DUBLU

Umag (2003) *CL

Chennai (2004) *H

Doha (2005, 2009) *H

ATP Masters Series Monte Carlo (2008) *CL
FINALE PIERDUTE

• Simplu:2004 – Auckland(Hard), 2005 – ATP Masters Series Miami(Hard), 2006 – Wimbledon(Grass), 2007 – ATP Masters Series Hamburg(Clay), 2007 – Wimbledon(Grass), 2007 – ATP Masters Series Paris(Hard), 2008 – Chennai(Hard), 2008 – ATP Masters Series Miami(Hard), 2009 – Rotterdam(Hard)

• Dublu:2005 – Barcelona(Clay), 2007 – Chennai(Hard), 2007 – Barcelona(Clay)

RIVALITATEA CU ROGER FEDERER

• Rafael Nadal – Roger Federer 13-6(la simplu)

2004 – ATP Masters Series Miami – HARD – R32 – Nadal castiga cu 6-3 6-3

2005 – ATP Masters Series Miami – HARD – FINALA – Federer castiga cu 2-6 6-7(4) 7-6(5) 6-3 6-1

2005 – Roland Garros – CLAY – SEMIFINALA – Nadal castiga cu 6-3 4-6 6-4 6-3

2006 – Dubai – HARD – FINALA – Nadal castiga cu 2-6 6-4 6-4

2006 – ATP Masters Series Monte Carlo – CLAY – FINALA – Nadal castiga cu 6-2 6-7(2) 6-3 7-6(5)

2006 – ATP Master Series Roma – CLAY – FINALA – Nadal castiga cu 6-7(0) 7-6(5) 6-4 2-6 7-6(5)

2006 – Roland Garros – CLAY – FINALA – Nadal castiga cu 1-6 6-1 6-4 7-6(4)

2006 – Wimbledon – GRASS – FINALA – Federer castiga cu 6-0 7-6(5) 6-7(2) 6-3

2006 – Tennis Masters Cup Shanghai – HARD – SEMIFINALA – Federer castiga cu 6-4 7-5

2007 – ATP Masters Series Monte Carlo – CLAY – FINALA – Nadal castiga cu 6-4 6-4

2007 – ATP Masters Series Hamburg – CLAY – FINALA – Federer castiga cu 2-6 6-2 6-0

2007 – Roland Garros – CLAY – FINALA – Nadal castiga cu 6-3 4-6 6-3 6-4

2007 – Wimbledon – GRASS – FINALA – Federer castiga cu 7-6(7) 4-6 7-6(3) 2-6 6-2

2007 – Tennis Masters Cup Shanghai – HARD – SEMIFINALA – Federer castiga cu 6-4 6-1

2008 – ATP Masters Series Monte Carlo – CLAY – FINALA – Nadal castiga cu 7-5 7-5

2008 – ATP Masters Series Hamburg – CLAY – FINALA – Nadal castiga cu 7-5 6-7(3) 6-3

2008 – Roland Garros – CLAY – FINALA – Nadal castiga cu 6-1 6-3 6-0

2008 – Wimbledon – GRASS – FINALA – Nadal castiga cu 6-4, 6-4, 6-7(5), 6-7(8), 9-7

2009 – Australian Open – HARD – FINALA – Nadal castiga cu 7-5 3-6 7-6(3) 3-6 6-2

• Rafael Nadal – Roger Federer 2-0 (la dublu)

2004 – ATP Masters Series Indian Wells – HARD – R16 – Perechea Rafael Nadal / Tommy Robredo invinge perechea Roger Federer / Yves Allegro cu 5-7 6-4 6-3

2007 – ATP Masters Series Roma – CLAY – R32 – Perechea Rafael Nadal / Carlos Moya invinge perechea Roger Federer / Stanislas Wawrinka cu 6-4 7-6(5)

CARIERA

Roger Federer este “masinaria elvetiana” care a uimit lumea tenisului. Nascut la 8 august 1981 in Binningen, Elvetia dintr-un tata elvetian si o mama sud-africanca, Roger corecteaza mereu ziaristii si fanii care ii pronunta prenumele in limba franceza si nu in engleza cum este corect. Acest lucru nu l-a oprit insa pe elvetian sa fie numarul unu mondial in tenisul masculin din 2 februarie 2004 si pana pe 18 august 2008, cand a fost detronat de marele sau rival, spaniolul Rafael Nadal.  In copilarie a vrut sa devina fotbalist, fiind un mare suporter al echipei FC Basel, dar a abandonat ideea si s-a apucat de tenis. Nu pare sa aibe motive sa regrete optiunea facuta. Daca pe teren Roger este un jucator extraordinar, in afara lui este un om cu suflet bun. In 2003 el a infiintat Roger Federer Foundation pentru ajutorarea copiilor, in aprilie 2006 devenind si Ambasador UNICEF. Cat despre viata personala, iubita elvetianului este fosta jucatoare de tenis Miroslava Vavrinec care i-a devenit sotie in 2009.

Federer s-a apucat de tenis la varsta de 6 ani. Pana la 13 ani a mers in paralel si cu tenisul si cu fotbalul, dar a renuntat la “soccer” datorita micilor succese care le avea in tenis, el devenind campion national in Elvetia. In 1998 acesta a devenit campion la juniori pe iarba de la Wimbledon si a trecut la profesionisti, primul sau turneu ATP la care a participat fiind cel de la Gstaad. In anul urmator a fost convocat in echipa Elvetiei de Cupa Davis si a participat la Olimpiada de la Sidney, unde a ajuns pana in semifinale. Tot in 2000 a ajuns si in prima sa finala ATP, la Marseille, unde a fost infrant de conationalul sau, Marc Rosset.

Nu a durat mult pana la prima sa victorie, in februarie 2001 castigand turneul de la Milano. A reusit de unul singur sa bata cu 3-2 SUA in Cupa Davis, castigand toate meciurile sale si a ajuns in sferturile de la Wimbledon fiind invins de britanicul Tim Henman. 2002 l-a vazut pe Federer in prima sa finala de Masters la Miami, unde a pierdut in fata americanului Andre Agassi. Tot in acest an, Federer si-a pierdut mentorul si totodata antrenorul intr-un accident de masina. Din anul 2003, “masinaria elvetiana” s-a pus in functiune, castigand primul turneu de Grand Slam la Wimbledon, dar si Turneul Campionilor de la Houston.

In februarie 2004 a devenit pentru prima data numarul unu si de atunci nu s-a mai clintit de pe tronul sau, reusind sa castige 3 din cele 4 turnee de Grand Slam. In 2005 a castigat premiul Laureus World Sportsman of the Year, devansand sportivi ca Michael Schumacher, Lance Armstrong si Valentino Rossi. Tot 3 din 4 turnee de Grand Slam a castigat si in 2006, pierzand doar la Roland Garros in fata ibericului Rafael Nadal.

In acest an, Roger Federer a avut ceva probleme cu argentinianul Guillermo Canas(singurul jucator din era “world number 1” care il bate de doua ori intr-o saptamana), dar si cu Filippo Volandri(pierzand fara drept de apel la Roma). A reusit sa castige Australian Open in fata lui Fernando Gonzalez si a reusit sa-i egaleze recordul lui Bjorn Borg, de cinci ori la rand invingator la Wimbledon invingandu-l pe Rafael Nadal, 7-6(7) 4-6 7-6(3) 2-6 6-2. A obtinut o noua victorie si la ultimul Grand Slam al anului, devenind de patru ori la rand invingator la US Open. In finala, Roger l-a invins pe sarbul Novak Djokovic, in trei seturi, 7-6(4) 7-6(2) 6-4. Cu aceasta ocazie, Federer devine primul jucator din era open cu patru victorii succesive la Flushing Meadows. La sfarsitul anului avea sa castige si Turneul Campionilor, invingandu-l in finala pe spaniolul David Ferrer, 6-2 6-3 6-2.

Desi trebuia sa participe la turneul demonstrativ de la Kooyong, Roger nu a vrut sa puna in pericol participarea sa la primul turneu de Mare Slem al anului si s-a retras din cauza problemelor intestinale. Astfel, primul sau turneu al anului 2008 avea sa fie cel de la Australian Open. Dupa ce a reusit sa treaca de Janko Tipsarevic cu mari dificulatati, 6-7(5) 7-6(1) 5-7 6-1 10-8, in turul trei, acesta nu a putut invinge complexul sarb. In semifinale a dat peste Novak Djokovic care si-a razbunat cu varf si indesat conationalul, castigand in trei seturi, 7-5 6-3 7-6(5). Sirul de zece finale de Mare Slem consecutive se incheia la Melbourne.

RIVALUL

Orice mare tenismen isi are rivalul sau suprem. Asa cum Sampras l-a avut pe Agassi, asa si “Fedex” il are pe Rafael Nadal. Cand cei doi participa la un turneu, spectacolul este garantat. Daca se mai si intalnesc in finala, tribunele sunt pline cu doua ore inainte de meci asteptand spectacolul ce va urma. Cei doi s-au intalnit de 14 ori, spaniolul conducand cu scorul de 8-6. Prima intalnire s-a inregistrat la Miami pe Hard cand invingator a iesit Rafa, 6-3 6-3. Urmatoarea intalnire dintre cei doi a avut loc exact peste un an la acelasi turneu, de data asta finala si revansa pentru Federer, 2-6 6-7(4) 7-6(5) 6-3 6-1. Duelul s-a mutat in finala la Roland Garros in finala, 6-3 4-6 6-4 6-3 pentru Rafael Nadal pe Clay. In 2006 a dus scorul la 3-1 intre cei doi, invingandu-l pe Hard la Dubai, 2-6 6-4 6-4. Au urmat alte 3 victorii pe Clay ale spaniolului: Monte Carlo (6-2 6-7(2) 6-3 7-6(5)), Roma (6-7(0) 7-6(5) 6-4 2-6 7-6(5)) si Roland Garros (1-6 6-1 6-4 7-6(4)). Spre mirarea tuturor, inclusiv a fanilor sai, Rafa a ajuns in finala pe Grass la Wimbledon unde a fost invins, 6-0 7-6(5) 6-7(2) 6-3. Cei doi s-au intalnit tot in 2006 si la Turneul Campionilor, scor 6-4 7-5 pe Hard-ul din Shanghai. In 2007 cei doi s-au intalnit doar pe Clay, Federer reusind prima victorie in fata spaniolului, 2-6 6-2 6-0 la Hamburg. Rafael Nadal nu s-a lasat intimidat si a castigat celelalte doua intalniri: Monte Carlo(6-4 6-4) si Roland Garros(6-3 4-6 6-3 6-4). In al treilea Grand Slam al anului, la Wimbledon cei doi s-au intalnit din nou. De data aceasta emotiile au fost mai mari, dar tot Roger a invins, 7-6(7), 4-6, 7-6(3), 2-6, 6-2. Ultima intalnire dintre cei doi avea sa se desfasoare la Turneul Campionilor, unde Federer s-a impus fara probeleme, 6-4 6-1. In ciuda acestei rivalitati intre cei doi, in afara terenului sunt prieteni, dar si oameni obisnuiti.

Mai jos am pus niste poze care explica, oarecum, de ce Rafael Nadal conduce 6-1 pe zgura in intalnirile cu Federer.

PREMII

2003

• ATP European Player of the Year.
• Swiss Sportsman of the Year.
• Swiss of the Year.
• Michael-Westphal Award.

2004

• ATP European Player of the Year.
• ITF World Champion.
• Sports Illustrated Tennis Player of the Year.
• Swiss Sportsman of the Year.
• Swiss of the Year.
• European Sportsman of the Year.
• Reuters International Sportsman of the Year.
• BBC Overseas Sports Personality of the Year.
• International Tennis Writers Association (ITWA) Player of the Year.
• Golden Bagel Award.

2005

• Ambassador of United Nations’ Year of Sport and Physical Education.
• Goldene Kamera Award.
• ATP Player of the Year (for the year 2004).
• Stefan Edberg Sportsmanship Award.
• ATPTennis.com Fan’s Favourite.
• Laureus World Sportsman of the Year.
• Michael-Westphal Award.
• International Tennis Writers Association (ITWA) Player of the Year.
• International Tennis Writers Ambassador for Tennis.
• Most Outstanding Athlete by the United States Sport’s Academy.
• Freedom Air People’s Choice Sports Awards International Sportsperson of the Year.
• ITF World Champion.
• European Sportsman of the Year.
• ESPY Best Male Tennis Player.

2006

• L’Equipe Magazine’s Champion of Champions (for the year 2005).
• ATP Player of the Year (for the year 2005).
• Stefan Edberg Sportsmanship Award.
• ATPTennis.com Fan’s Favourite.
• Laureus World Sportsman of the Year.
• ESPY Best Male Tennis Player.
• International Tennis Writers Association (ITWA) Player of the Year.
• International Tennis Writers Ambassador for Tennis.
• ITF World Champion.
• BBC Overseas Sports Personality of the Year.
• Swiss Sportsman of the Year.
• European Sportsman of the Year.
• EFE’s Sportsman of the Year.
• Golden Bagel Award.
• Most Outstanding Athlete of the Year by The United States Sports Academy.

2007

• L’Equipe Magazine’s Champion of Champions (for the year 2006).
• ATP Player of the Year (for the year 2006).
• Stefan Edberg Sportsmanship Award.
• ATPTennis.com Fan’s Favourite.
• Arthur Ashe Humanitarian of the Year.
• Laureus World Sportsman of the Year.
• ESPY Best Male Tennis Player.
• ESPY Best Male International Athlete.

2008

• L’Equipe Magazine’s Champion of Champions (for the year 2007).
• European Sportsman of the Year (for the year 2007).
• Laureus World Sportsman of the Year.

PALMARES

Grand Slam

Australian Open (2004, 2006, 2007) Wimbledon (2003, 2004, 2005, 2006, 2007) US Open (2004, 2005, 2006, 2007, 2008

Masters

Hamburg (2002, 2004, 2005, 2007) Indian Wells (2004, 2005, 2006) Toronto (2004, 2006) Miami (2005, 2006) Cincinnati (2005, 2007) Madrid (2006) Turneul Campionilor (2003, 2004, 2006, 2007)

ATP

@ CARPET

Milano (2001) Basel (2006, 2007)

@ CLAY

Munchen (2003) Gstaad (2004) Estoril (2008)

@ GRASS

Halle (2003, 2004, 2005, 2006, 2008)

@ HARD

Sydney (2002) Viena (2002, 2003) Marseille (2003) Dubai (2003, 2004, 2005, 2007) Bangkok (2004, 2005) Doha (2005, 2006) Rotterdam (2005) Tokyo (2006)

DUBLU

Rotterdam (2001, 2002) *H Gstaad (2001) *CL Moscova (2002) *C Miami Masters (2003) *H Viena (2003) *H Halle (2005) *G

Lista castigatorilor

An	Locatia finalei 1	Campioana	Scor	Finalista
1900	Longwood Cricket Club (G)	Statele Unite	3-0	Marea Britanie
1901	Nu s-a jucat
1902	Crescent Athletic Club (G)	Statele Unite	3-2	Marea Britanie
1903	Longwood Cricket Club (G)	Marea Britanie	4-1	Statele Unite
1904	Warple Road (G)	Marea Britanie	5-0	Belgia
1905	Queen’s Club (G)	Marea Britanie	5-0	Statele Unite
1906	Warple Road (G)	Marea Britanie	5-0	Statele Unite
1907	Warple Road (G)	Australia	3-2	Marea Britanie
1908	Albert Ground (G)	Australia	3-2	Statele Unite
1909	Double Bay Grounds (G)	Australia	5-0	Statele Unite
1910	Nu s-a jucat
1911	Hagley Park (G)	Australia	4-0	Statele Unite
1912	Albert Ground (G)	Marea Britanie	3-2	Australia
1913	Worple Road (G)	Statele Unite	3-2	Marea Britanie
1914	West Side Tennis Club (G]	Australia	3-2	Statele Unite
1915– 1918	Nu s-a jucat(Primul razboi mondial)
1919	Double Bay Grounds (G)	Australia	4-1	Marea Britanie
1920	Domain Cricket Club (G)	Statele Unite	5-0	Australia
1921	West Side Tennis Club (G)	Statele Unite	5-0	Japonia
1922	West Side Tennis Club (G)	Statele Unite	4-1	Australia
1923	West Side Tennis Club (G)	Statele Unite	4-1	Australia
1924	Germantown Cricket Club (G)	Statele Unite	5-0	Australia
1925	Germantown Cricket Club (G)	Statele Unite	5-0	Franta
1926	Germantown Cricket Club (G)	Statele Unite	4-1	Franta
1927	Germantown Cricket Club (G)	Franta	3-2	Statele Unite
1928	Stade Roland Garros (C)	Franta	4-1	Statele Unite
1929	Stade Roland Garros (C)	Franta	3-2	Franta
1930	Stade Roland Garros (C)	Franta	4-1	Statele Unite
1931	Stade Roland Garros (C)	Franta	3-2	Marea Britanie
1932	Stade Roland Garros (C)	Franta	3-2	Statele Unite
1933	Stade Roland Garros (C)	Marea Britanie	3-2	Franta
1934	All England Lawn Tennis and Croquet Club (G)	Marea Britanie	4-1	Statele Unite
1935	All England Lawn Tennis and Croquet Club (G)	Marea Britanie	5-0	Statele Unite
1936	All England Lawn Tennis and Croquet Club (G)	Marea Britanie	3-2	Australia
1937	All England Lawn Tennis and Croquet Club (G)	Statele Unite	4-1	Marea Britanie
1938	Germantown Cricket Club (G)	Statele Unite	3-2	Australia
1939	Merion Cricket Club (G)	Australia	3-2	Statele Unite
1940- 1945	Nu s-a jucat (Al doilea razboi mondial)
1946	Kooyong Stadium (G)	Statele Unite	5-0	Australia
1947	West Side Tennis Club (G)	Statele Unite	4-1	Australia
1948	West Side Tennis Club (G)	Statele Unite	5-0	Australia
1949	West Side Tennis Club (G)	Statele Unite	4-1	Australia
1950	West Side Tennis Club (G)	Australia	4-1	Statele Unite
1951	White City Stadium (G)	Australia	3-2	Statele Unite
1952	Memorial Drive Tennis Centre (G)	Australia	4-1	Statele Unite
1953	Kooyong Stadium (G)	Australia	3-2	Statele Unite
1954	White City Stadium (G)	Statele Unite	3-2	Australia
1955	West Side Tennis Club (G)	Australia	5-0	Statele Unite
1956	Memorial Drive Tennis Centre (G)	Australia	4-1	Statele Unite
1957	Kooyong Stadium (G)	Australia	3-2	Statele Unite
1958	Milton Courts (G)	Statele Unite	3-2	Australia
1959	West Side Tennis Club (G)	Australia	3-2	Statele Unite
1960	White City Stadium (G)	Australia	4-1	Italia
1961	Kooyong Stadium (G)	Australia	5-0	Italia
1962	Milton Courts (G)	Australia	5-0	Mexic
1963	Memorial Drive Tennis Centre (G)	Statele Unite	3-2	Australia
1964	Harold Clark Courts (C)	Australia	3-2	Statele Unite
1965	White City Stadium (G)	Australia	4-1	Spania
1966	Kooyong Stadium (G)	Australia	4-1
1967	Milton Courts (G)	Australia	4-1	Spania
1968	Memorial Drive Tennis Centre (G)	Statele Unite	4-1	Australia
1969	Harold Clark Courts (H)	Statele Unite	5-0	Romania
1970	Harold Clark Courts (H)	Statele Unite	5-0	RFG
1971	Olde Providence Racquet Club (C)	Statele Unite	3-2	Romania
1972	Club Sportiv Progresul (C)	Statele Unite	3-2	Romania
1973	Public Auditorium (ICp)	Australia	5-0	Statele Unite
1974		Africa de Sud	w/o – India a refuzat sa joace finala.	India
1975	Kungliga Tennishallen (ICp)	Suedia	3-2	Cehoslovacia
1976	Estadio Nacional de Chile (C)	Italia	4-1	Chile
1977	White City Stadium (G)	Australia	3-1	Italia
1978	Mission Hills CC (H)	Statele Unite	4-1	Marea Britanie
1979	Bill Graham Civic Auditorium (ICp)	Statele Unite	5-0	Italia
1980	T-Mobile Arena (ICp)	Cehoslovacia	4-1	Italia
1981	U.S. Bank Arena (ICp)	Statele Unite	3-1	Argentina
1982	Palais des Sports (IC)	Statele Unite	4-1	Franta
1983	Kooyong Stadium (G)	Australia	3-2	Suedia
1984	Scandinavium (IC)	Suedia	4-1	Statele Unite
1985	Olympiahalle (ICp)	Suedia	3-2	RFG
1986	Kooyong Stadium (G)	Australia	3-2	Suedia
1987	Scandinavium (IC)	Suedia	5-0	India
1988	Scandinavium (IC)	RFG	4-1	Suedia
1989	Schleyerhalle (ICp)	RFG	4-1	Suedia
1990	Tropicana Field (IC)	Statele Unite	3-2	Australia
1991	Palais des Sports de Gerland (ICp)	Franta	3-2	Statele Unite
1992	Fort Worth Convention Center (IH)	Statele Unite	3-1	Elvetia
1993	Exhibition Hall (IC)	Germania	4-1	Australia
1994	Olympic Stadium (ICp)	Suedia	4-1	Rusia
1995	Olympic Stadium (IC)	Statele Unite	3-2	Rusia
1996	Malmömässan (IH)	Franta	3-2	Suedia
1997	Scandinavium (ICp)	Suedia	5-0	Statele Unite
1998	Fila Forum (IC)	Suedia	4-1	Italia
1999	Acropolis Exhibition Hall (IC)	Australia	3-2	Franta
2000	Palau Sant Jordi (IC)	Spania	3-1	Australia
2001	Rod Laver Arena (G)	Franta	3-2	Australia
2002	Palais Omnisports (IC)	Rusia	3-2	Franta
2003	Rod Laver Arena (G)	Australia	3-1	Spania
2004	Estadio Olímpico de Sevilla (IC)	Spania	3-2	Statele Unite
2005	Sibamac Arena (IH)	Croatia	3-2	Slovacia
2006	Olympic Stadium (IH)	Rusia	3-2	Argentina
2007	Memorial Coliseum (IH)	Statele Unite	4-1	Rusia
2008	Mar del Plata (IH)	Argentina	1-3	Spania

Istorie

Acest turneu a fost formata in anul 1899 de catre patru membri ai echipei de tenis a Universitatii Harvard, care doreau sa ii provoace pe britanici la o competitie de tenis. Odata ce federatiile s-au pus de acord, unul din membrii echipei celor de la Harvard, Dwight F. Davis, a creat un format pentru turneu si a comandat un trofeu potrivit pentru castigator de la Shreve, Crump & Low cu proprii bani.

Primul meci dintre Statele Unite si Marea Britanie a avut loc la Longwood Cricket Club in Boston, Massachusetts in 1900. Echipa americana din care facea parte si Dwight Davis, i-a surprins pe britanici, castigand primele trei meciuri. Anul urmator competitia nu a avut loc, dar in 1902, americanii au reusit sa se impuna din nou. Deja din 1905, turneul includea si echipele Belgiei, Austriei, Frantei si Australasiei(echipa mixtga intre Australia si Noua Zeelanda ce a jucat pana in 1913).

La inceput, turneul a fost denumit International Lawn Tennis Challenge, pentru ca mai apoi sa devina cunoscut drept CUpa Davis, in cinstea lui Dwight Davis. Din 1950 pana in 1967, Australia a dominat competitia, castigand de 15 ori in 18 ani. Statele Unite s-au impus de cele mai multe ori (32), urmata de Australia (28), France si Marea Britanie (9) si Suedia (7).

Pana in anul 1973, Cupa Davis fusese castigata doar de Statele Unite, Marea Britanie, Franta si Australia. Aceasta dominatie a luat sfarsit in 1974, cand Africa de Sud si India s-au calificat in finala. India a refuzat sa joace in finala, protestand in fata politicii de apartheid a adversarei.

Format

Recorduri

Echipe

Tara	Castigatoare	Finalista
Statele Unite	1900, 1902, 1913, 1920, 1921, 1922, 1923, 1924, 1925, 1926, 1937, 1938, 1946, 1947, 1948, 1949, 1954, 1958, 1963, 1968, 1969, 1970, 1971, 1972, 1978, 1979, 1981, 1982, 1990, 1992, 1995, 2007 (32)	1903, 1905, 1906, 1908, 1909, 1911, 1914, 1927, 1928, 1929, 1930, 1932, 1934, 1935, 1939, 1950, 1951, 1952, 1953, 1955, 1956, 1957, 1959, 1964, 1973, 1984, 1991, 1997, 2004 (29)
Australia	1907, 1908, 1909, 1911, 1914, 1919, 1939, 1950, 1951, 1952, 1953, 1955, 1956, 1957, 1959, 1960, 1961, 1962, 1964, 1965, 1966, 1967, 1973, 1977, 1983, 1986, 1999, 2003 (28)	1912, 1920, 1922, 1923, 1924, 1936, 1938, 1946, 1947, 1948, 1949, 1954, 1958, 1963, 1968, 1990, 1993, 2000, 2001 (19)
Marea Britanie	1903, 1904, 1905, 1906, 1912, 1933, 1934, 1935, 1936 (9)	1900, 1902, 1907, 1913, 1919, 1931, 1937, 1978 (8)
Franta	1927, 1928, 1929, 1930, 1931, 1932, 1991, 1996, 2001 (9)	1925, 1926, 1933, 1982, 1999, 2002 (6)
Suedia	1975, 1984, 1985, 1987, 1994, 1997, 1998 (7)	1983, 1986, 1988, 1989, 1996 (5)
Germania / RFG	1988, 1989, 1993 (3)	1970, 1985 (2)
Spania	2000, 2004 (2)	1965, 1967, 2003 (3)
Rusia	2002, 2006 (2)	1994, 1995, 2007 (3)
Italia	1976 (1)	1960, 1961, 1977, 1979, 1980, 1998 (6)
Cehoslovacia	1980 (1)	1975 (1)
Africa de Sud	1974 (1)	(0)
Croatia	2005 (1)	(0)
India	(0)	1966, 1974, 1987 (3)
Romania	(0)	1969, 1971, 1972 (3)
Argentina	(0)	1981, 2006 (2)
Belgia	(0)	1904 (1)
Japonia	(0)	1921 (1)
Mexic	(0)	1962 (1)
Chile	(0)	1976 (1)
Elvetia	(0)	1992 (1)
Slovacia	(0)	2005 (1)

Titluri consecutive

• • All-Time: 7 (Statele Unite – 1920-1926)

• • Post Challenge: 2 (Statele Unite – 1978-1979, 1981-1982, Suedia – 1984-1985, 1997-1998, RFG 1988-1989)

Finale consecutive

• • All-Time: 25 (Australia – 1938-1968)

• • Post Challenge: 7 (Suedia – 1983-1989)

Cele mai multe game-uri intr-o intalnire

• • All-Time: 327 (India – Australia 3-2, 1974 Zona Asia/Oceania)

• • Grupa Mondiala(inainte de tie-break): 281 (Paraguay – France 3-2, 1985 Turul I)

• • Grupa Mondiala(dupa tie-break): 281 (Romania – Ecuador 3-2, 2003 Baraj)

Individual

Cel mai tanar jucator

• • Mohammed-Akhtar Hossain (Bangladesh – 13 ani, 326 zile)¹

Cel mai batran jucator

• • Yaka-Garonfin Koptigan (Togo – 59 ani si 147 zile)

Cele mai multe meciuri

• • 164 – Nicola Pietrangeli (Italia)

Cele mai multe runde

• • 67 – Domenico Vicini (San Marino)

Cele mai multe victorii

• • Total: 120 – Nicola Pietrangeli (Italia)
  • Singles: 78 – Nicola Pietrangeli (Italia)
  • Doubles: 42 – Nicola Pietrangeli (Italia)

¹In zilele noastre, jucatorii trebuie sa aiba minim 14 ani

România în Cupa Davis

Andrei Pavel in timpul intalnirii cu Jo-Wilfried Tsonga (Sibiu, 2008)

La 19 iulie 1922, echipa României joacă primul meci în “Cupa Davis”, cu India, pierzând cu 0-5 la Eastbourne. Echipa României obţine prima victorie în anul 1928, la Bucureşti, România – Belgia, 5-0 şi prima victorie în deplasare în 1959 la Cairo, România – Egipt, 3-2. Alte victorii importante :

• 1969 – Londra: România – Marea Britanie, 3-2
• 1971 – Bucureşti: România – Iugoslavia, 4-1
• 1971 – Bucureşti: România – R.F. Germania, 5-0
• 1977 – Bucureşti: România – Marea Britanie, 4-1

Trei finale:

• 1969, Cleveland: SUA – România, 5-0
• 1971, Charlotte: SUA – România, 3-2
• 1972, Bucureşti: România – SUA, 2-3

1968	Arthur Ashe	Tom Okker	14-12 5-7 6-3 3-6 6-3
1969	Rod Laver	Tony Roche	7-9 6-1 6-2 6-2
1970	Ken Rosewall	Tony Roche	2-6 6-4 7-6(2) 6-3
1971	Stan Smith	Jan Kodeš	3-6 6-3 6-2 7-6(3)
1972	Ilie Năstase	Arthur Ashe	3-6 6-3 6-7(1) 6-4 6-3
1973	John Newcombe	Jan Kodeš	6-4 1-6 4-6 6-2 6-2
1974	Jimmy Connors	Ken Rosewall	6-1 6-0 6-1
1975	Manuel Orantes	Jimmy Connors	6-4 6-3 6-3
1976	Jimmy Connors	Björn Borg	6-4 3-6 7-6(9) 6-4
1977	Guillermo Vilas	Jimmy Connors	2-6 6-3 7-6(4) 6-0
1978	Jimmy Connors	Björn Borg	6-4 6-2 6-2
1979	John McEnroe	Vitas Gerulaitis	7-5 6-3 6-3
1980	John McEnroe	Björn Borg	7-6(4) 6-1 6-7(5) 5-7 6-4
1981	John McEnroe	Björn Borg	4-6 6-2 6-4 6-3
1982	Jimmy Connors	Ivan Lendl	6-3 6-2 4-6 6-4
1983	Jimmy Connors	Ivan Lendl	6-3 6-7(2) 7-5 6-0
1984	John McEnroe	Ivan Lendl	6-3 6-4 6-1
1985	Ivan Lendl	John McEnroe	7-6(1) 6-3 6-4
1986	Ivan Lendl	Miloslav Mečíř	6-4 6-2 6-0
1987	Ivan Lendl	Mats Wilander	6-7(7) 6-0 7-6(4) 6-4
1988	Mats Wilander	Ivan Lendl	6-4 4-6 6-3 5-7 6-4
1989	Boris Becker	Ivan Lendl	7-6(2) 1-6 6-3 7-6(4)
1990	Pete Sampras	Andre Agassi	6-4 6-3 6-2
1991	Stefan Edberg	Jim Courier	6-2 6-4 6-0
1992	Stefan Edberg	Pete Sampras	3-6 6-4 7-6(5) 6-2
1993	Pete Sampras	Cedric Pioline	6-4 6-4 6-3
1994	Andre Agassi	Michael Stich	6-1 7-6(5) 7-5
1995	Pete Sampras	Andre Agassi	6-4 6-3 4-6 7-5
1996	Pete Sampras	Michael Chang	6-1 6-4 7-6(3)
1997	Patrick Rafter	Greg Rusedski	6-3 6-2 4-6 7-5
1998	Patrick Rafter	Mark Philippoussis	6-3 3-6 6-2 6-0
1999	Andre Agassi	Todd Martin	6-4 6-7(5) 6-7(2) 6-3 6-2
2000	Marat Safin	Pete Sampras	6-4 6-3 6-3
2001	Lleyton Hewitt	Pete Sampras	7-6(4) 6-1 6-1
2002	Pete Sampras	Andre Agassi	6-3 6-4 5-7 6-4
2003	Andy Roddick	Juan Carlos Ferrero	6-3 7-6(2) 6-3
2004	Roger Federer	Lleyton Hewitt	6-0 7-6(3) 6-0
2005	Roger Federer	Andre Agassi	6-3 2-6 7-6(1) 6-1
2006	Roger Federer	Andy Roddick	6-2 4-6 7-5 6-1
2007	Roger Federer	Novak Djokovic	7-6(4) 7-6(2) 6-4
2008	Roger Federer	Andy Murray	6-2 7-5 6-2

a

Desfăşurare

Turneul United States Open (U.S. Open) este ultimul dintre cele 4 turnee de Mare Şlem (turneele de prim rang din circuitele de tenis masculin, ATP şi feminin, WTA). O particularitate a acestuia este faptul că în setul decisiv se joacă tiebreak faţă de celelalte 3 turnee de mare şlem unde setul decisiv se joacă până cand se ajunge la diferenţă de 2 ghemuri (bineînţeles după câştigarea a minim 6 ghemuri în acel set). Suprafaţa de joc este cimentul.

Turneul se desfăşoară în lunile august şi septembrie, pe parcursul a două săptămâni fiind găzduit de complexul Flushing Meadows-Corona Park de la New York. Principalele arene ale complexului sunt Arthur Ashe Stadium, cu o capacitate de 24 de mii de locuri şi Louis Armstrong Stadium cu 10 mii de locuri.

Arena Centrala “Arthur Ashe” in timpul unui meci (2007)

Recorduri

Record	Era	Player(s)	Count	Winning Years
Men since 1881
Winner of most Men’s Singles titles	Before 1968:	Richard Sears Bill Larned Bill Tilden	7	1881, 1882, 1883, 1884, 1885, 1886, 1887 1901, 1902, 1907, 1908, 1909, 1910, 1911 1920, 1921, 1922, 1923, 1924, 1925, 1929
	After 1967:	Jimmy Connors Pete Sampras Roger Federer	5	1974, 1976, 1978, 1982, 1983 1990, 1993, 1995, 1996, 2002 2004, 2005, 2006, 2007, 2008
Winner of most consecutive Men’s Singles titles	Before 1968:	Richard Sears	7	1881, 1882, 1883, 1884, 1885, 1886, 1887
	After 1967:	Roger Federer	5	2004, 2005, 2006, 2007, 2008
Winner of most Men’s Doubles titles	Before 1968:	Richard Sears James Dwight	6	1882, 1883, 1884, 1885, 1886, 1887 1882, 1883, 1884, 1885, 1886, 1887
	After 1967:	Bob Lutz Stan Smith John McEnroe	4	1968, 1974, 1978, 1980 1968, 1974, 1978, 1980 1979, 1981, 1983, 1989
Winner of most consecutive Men’s Doubles titles	Before 1968:	Richard Sears James Dwight	6	1882, 1883, 1884, 1885, 1886, 1887 1882, 1883, 1884, 1885, 1886, 1887
	After 1967:	Todd Woodbridge Mark Woodforde	2	1995, 1996 1995, 1996
Winner of most Mixed Doubles titles – Men	Before 1968:	Bill Tilden Bill Talbert	4	1913, 1914, 1922, 1923 1943, 1944, 1945, 1946
	After 1967:	Todd Woodbridge Bob Bryan	3	1990, 1993, 2001 2003, 2004, 2006
Winner of most Championships (total: singles, men’s doubles, mixed doubles) – Men	Before 1968:	Bill Tilden	16	1913–1929 (7 singles, 5 men’s doubles, 4 mixed doubles)
	After 1967:	John McEnroe	8	1979–1989 (4 singles, 4 men’s doubles)
Women since 1887
Winner of most Women’s Singles titles	Before 1968:	/ Molla Bjurstedt Mallory	8	1915, 1916, 1917, 1918, 1920, 1921, 1922, 1926
	After 1967:	Chris Evert	6	1975, 1976, 1977, 1978, 1980, 1982
Winner of most consecutive Women’s Singles titles	Before 1968:	/ Molla Bjurstedt Mallory Helen Jacobs	4	1915, 1916, 1917, 1918 1932, 1933, 1934, 1935
	After 1967:	Chris Evert	4	1975, 1976, 1977, 1978
Winner of most Women’s Doubles titles	Before 1968:	Margaret Osborne duPont	13	1941, 1942, 1943, 1944, 1945, 1946, 1947, 1948, 1949, 1950, 1955, 1956, 1957
	After 1967:	/ Martina Navrátilová	9	1977, 1978, 1980, 1983, 1984, 1986, 1987, 1989, 1990
Winner of most consecutive Women’s Doubles titles	Before 1968:	Margaret Osborne duPont	9	1941, 1942, 1943, 1944, 1945, 1946, 1947, 1948, 1949, 1950
	After 1967:	Virginia Ruano Pascual Paola Suárez	3	2002, 2003, 2004 2002, 2003, 2004
Winner of most Mixed Doubles titles – Women	All-time:	Margaret Osborne duPont Margaret Court	8	1943, 1944, 1945, 1946, 1950, 1958, 1959, 1960 1961, 1962, 1963, 1964, 1965, 1969, 1970, 1972
	Before 1968:	Margaret Osborne duPont	8	1943, 1944, 1945, 1946, 1950, 1958, 1959, 1960
	After 1967:	Margaret Court Billie Jean King / Martina Navrátilová	3	1969, 1970, 1972 1971, 1973, 1976 1985, 1987, 2006
Winner of most Championships (total: singles, women’s doubles, mixed doubles) – women	All-time:	Margaret Osborne duPont Margaret Court	25 18	1941–1960 (3 singles, 13 women’s doubles, 9 mixed doubles) 1961-1975 (5 singles, 5 women’s doubles, 8 mixed doubles)
	Before 1968:	Margaret Osborne duPont	25	1941–1960 (3 singles, 13 women’s doubles, 9 mixed doubles)
	After 1967:	/ Martina Navrátilová	16	1977–2006 (4 singles, 9 women’s doubles, 3 mixed doubles)
Miscellaneous
Youngest winner(single)	Men:	Pete Sampras	19 years and 1 month
	Women:	Tracy Austin	16 years and 8 months

Premii

Premiile din anul 2008 sunt divizate in felul urmator:

Turneu de Simplu(Masculin & Feminin – Tablou de 128 participanti)

Winners	$1,500,000
Runners-Up	$750,000
Semifinalists	$320,000
Quarterfinalists	$160,000
Round of 16	$80,000
Third Round	$46,000
Second Round	$30,000
First Round	$18,500
Total	$7,050,000

Turneu de Dublu (Per Echipa, Masculin & Feminin – Tablou 64 participanti)

Winners	$420,000
Runners-Up	$210,000
Semifinalists	$105,000
Quarterfinalists	$50,000
Round of 16	$25,000
Second Round	$15,000
First Round	$10,000
Total	$1,800,000 ($3,600,000)

Turneu Dublu mixt (Per Echipa – Tablou 32 participanti)

Winners	$180,000
Runners-Up	$90,000
Semifinalists	$30,000
Quarterfinalists	$15,000
Second Round	$10,000
First Round	$5,000
Total	$500,000

Masculin & Feminin – Calificari (Tablou 128 participanti)

Third Round Losers (16)	$8,000
Second Round Losers (32)	$5,625
First Round Losers (64)	$3,000
Total	$500,000 ($1,000,000)

Total

Total Championship Events	$19,200,000
Total for Champions Invitational	$385,000
Player per diem	$1,072,000
Total Player Compensation	$20,657,000

Records

Record	Era	Player(s)	Count	Winning Years
Men since 1881
Winner of most Men’s Singles titles	Before 1968:	Richard Sears Bill Larned Bill Tilden	7	1881, 1882, 1883, 1884, 1885, 1886, 1887 1901, 1902, 1907, 1908, 1909, 1910, 1911 1920, 1921, 1922, 1923, 1924, 1925, 1929
	After 1967:	Jimmy Connors Pete Sampras Roger Federer	5	1974, 1976, 1978, 1982, 1983 1990, 1993, 1995, 1996, 2002 2004, 2005, 2006, 2007, 2008
Winner of most consecutive Men’s Singles titles	Before 1968:	Richard Sears	7	1881, 1882, 1883, 1884, 1885, 1886, 1887
	After 1967:	Roger Federer	5	2004, 2005, 2006, 2007, 2008
Winner of most Men’s Doubles titles	Before 1968:	Richard Sears James Dwight	6	1882, 1883, 1884, 1885, 1886, 1887 1882, 1883, 1884, 1885, 1886, 1887
	After 1967:	Bob Lutz Stan Smith John McEnroe	4	1968, 1974, 1978, 1980 1968, 1974, 1978, 1980 1979, 1981, 1983, 1989
Winner of most consecutive Men’s Doubles titles	Before 1968:	Richard Sears James Dwight	6	1882, 1883, 1884, 1885, 1886, 1887 1882, 1883, 1884, 1885, 1886, 1887
	After 1967:	Todd Woodbridge Mark Woodforde	2	1995, 1996 1995, 1996
Winner of most Mixed Doubles titles – Men	Before 1968:	Bill Tilden Bill Talbert	4	1913, 1914, 1922, 1923 1943, 1944, 1945, 1946
	After 1967:	Todd Woodbridge Bob Bryan	3	1990, 1993, 2001 2003, 2004, 2006
Winner of most Championships (total: singles, men’s doubles, mixed doubles) – Men	Before 1968:	Bill Tilden	16	1913–1929 (7 singles, 5 men’s doubles, 4 mixed doubles)
	After 1967:	John McEnroe	8	1979–1989 (4 singles, 4 men’s doubles)
Women since 1887
Winner of most Women’s Singles titles	Before 1968:	/ Molla Bjurstedt Mallory	8	1915, 1916, 1917, 1918, 1920, 1921, 1922, 1926
	After 1967:	Chris Evert	6	1975, 1976, 1977, 1978, 1980, 1982
Winner of most consecutive Women’s Singles titles	Before 1968:	/ Molla Bjurstedt Mallory Helen Jacobs	4	1915, 1916, 1917, 1918 1932, 1933, 1934, 1935
	After 1967:	Chris Evert	4	1975, 1976, 1977, 1978
Winner of most Women’s Doubles titles	Before 1968:	Margaret Osborne duPont	13	1941, 1942, 1943, 1944, 1945, 1946, 1947, 1948, 1949, 1950, 1955, 1956, 1957
	After 1967:	/ Martina Navrátilová	9	1977, 1978, 1980, 1983, 1984, 1986, 1987, 1989, 1990
Winner of most consecutive Women’s Doubles titles	Before 1968:	Margaret Osborne duPont	9	1941, 1942, 1943, 1944, 1945, 1946, 1947, 1948, 1949, 1950
	After 1967:	Virginia Ruano Pascual Paola Suárez	3	2002, 2003, 2004 2002, 2003, 2004
Winner of most Mixed Doubles titles – Women	All-time:	Margaret Osborne duPont Margaret Court	8	1943, 1944, 1945, 1946, 1950, 1958, 1959, 1960 1961, 1962, 1963, 1964, 1965, 1969, 1970, 1972
	Before 1968:	Margaret Osborne duPont	8	1943, 1944, 1945, 1946, 1950, 1958, 1959, 1960
	After 1967:	Margaret Court Billie Jean King / Martina Navrátilová	3	1969, 1970, 1972 1971, 1973, 1976 1985, 1987, 2006
Winner of most Championships (total: singles, women’s doubles, mixed doubles) – women	All-time:	Margaret Osborne duPont Margaret Court	25 18	1941–1960 (3 singles, 13 women’s doubles, 9 mixed doubles) 1961-1975 (5 singles, 5 women’s doubles, 8 mixed doubles)
	Before 1968:	Margaret Osborne duPont	25	1941–1960 (3 singles, 13 women’s doubles, 9 mixed doubles)
	After 1967:	/ Martina Navrátilová	16	1977–2006 (4 singles, 9 women’s doubles, 3 mixed doubles)
Miscellaneous
Youngest winner(single)	Men:	Pete Sampras	19 years and 1 month
	Women:	Tracy Austin	16 years and 8 months

Inceputurile

Wimbledon-ul este cel mai vechi turneu de tenis din lume, una dintre cele patru competitii de Grand Slam, singura desfasurata pe iarba.

Turneul se desfasoara in suburbia londoneza Wimbledon, la All England Lawn Tennis and Croquet Club. Are loc anual, la sfarsitul lui iunie si inceputul lunii iulie. Concursul este programat astfel incat sa se incheie a doua duminica din iulie, incepand lunea, cu 13 zile mai devreme.

Calendaristic, este al treilea Grand Slam al anului, dupa Australian Open si Roland Garros, precedand US Open.

Walter Clopton Wingfield, inventatorul tenisului de camp

All England Lawn Tennis and Croquet Club, responsabil de buna desfasurare a celui mai prestigios turneu de tenis de pe mapamond, este un club fondat in anul 1868 sub denumirea The All England Croquet Club.

In 1875, tenisul de camp, un joc prezentat de Walter Clopton Wingfield cu un an in urma, este adaugat printre activitatile clubului. In primavara lui 1877 clubul isi schimba denumirea in The All England Croquet and Lawn Tennis Club, instituind primul turneu de tenis de camp. A fost impus un nou regulament, administrat de Marylebone Cricket Club. Acest regulament a supravietuit timpului, regulile de astazi fiind similare, exceptand unele detalii minore precum inaltimea fileului si distanta dintre fileu si linia de fund.

Singura competitie desfasurata in 1977 a fost tabloul masculin, castigat de Spencer Gore. Finala a fost urmarita de circa 200 spectatori, fiecare platitor a cate un shilling.

Terenurile au fost amenajate astfel incat arena principala sa se afle in centru, inconjurata de celelalte. De aici provine denumirea de [Centre Court], pastrata si dupa mutarea sediului clubului in Church Road, unde este gazduit si astazi. In 1980 au fost construite patru noi terenuri in nordul complexului.

Din 1882 activitatea clubului a fost dedicata aproape in intregime tenisului de camp, in acel an termenul croquet fiind scos din titlu. Totusi, din considerente emotionale, a fost reintrodus in 1889, din acel moment capatand denumirea actuala.

Turneul a fost sustinut in premiera in 1877 pe un teren langa Worple Road, Wimbledon. In 1884, clubul a adaugat in concurs si tabloul de simplu feminin, precum si cel de dublu masculin. Dublul feminin si dublul mixt au fost introduse in 1913. Pana in 1922, campionul en-titre era admis direct in finala. Competitia s-a mutat la actuala ei locatie, langa Church Road, in acelasi an, 1922. Ca si la celelalte trei turnee de Grand-Slam, la Wimbledon participau cei mai bine clasati jucatori amatori, pana la introducerea erei open, in 1968. Britanicii sunt foarte mandri de turneul lor, desi este o sursa de frustrare si autoironie – ultimul englez care s-a impus aici este Fred Perry, campion in 1936(!), iar ultima englezoaica, Virginia Wade, in 1977. Concursul a fost televizat pentru prima oara in 1937.

Wimbledon in secolul XXI

Wimbledon este recunoscut drept cel mai mare turneu de tenis al lumii, iar prioritatea All England Lawn Tennis and Croquet Club este de a-i mentine prestigiul si in secolul XXI. Un plan pe termen lung a fost dezvaluit in 1993, pentru a imbunatati calitatea evenimentului pentru spectatori, jucatori, oficiali si vecini.

Prima etapa a planului a fost completata in 1997, prin constructia in Aorangi Park a unui nou teren principal, a doua terenuri suplimentare si a unui tunel subteran pentru a uni Church Road de Somerset Road.

Etapa a doua a constat in mutarea vechiului complex din jurul terenului 1 pentru a face loc cladirii Millenium Building, care ofera facilitati pentru presa, spectatori, jucatori si membri, dar si in extinderea tribunei vestice a arenei centrale cu 728 scaune.

Proiectul continua cu etapa a treia. Constructia unei noi cladiri de receptie, pentru sediul staff-ului clubului, precum si pentru gazduirea muzeului si bancii. De asemenea, se mareste capacitatea zonei estice a arenei centrale, de la 13800 la 15.000 locuri, montandu-se si un acoperis rabatabil.

Formatul meciurilor

Partidele de pe tabloul de simplu si dublu masculin se disputa dupa sistemul cel mai bun din cinci seturi. Toate celelalte meciuri se desfasoara dupa sistemul cel mai bun din trei seturi. Toate competitiile cuprind numai faze eliminatorii, cu exceptia concursurilor invitationale.

Pana in 1922, campionii en-titre erau accesi direct in finala. Astfel, au existat numerosi jucatori care si-au pastrat titlul mai multi ani la rand, putand sa se odihneasca in timp ce adversarii lor se luptau pentru un loc in ultimul act. Din 1922, campionul era privit ca oricare alt participant, fiind nevoit sa joace toate tururile.

Program

In fiecare an, turneul incepe lunea din perioada 20-26 iunie. Wimbledon debuteaza la doua saptamani dupa turneul de la Queen’s, unul dintre principalele competitii masculine de antrenament pentru Wimbledon. Un alt concurs de incalzire este cel de la Halle, Germania, dar si cele de la Nottingham si ‘s-Hertogenbosch, ultimul incluzand si un tablou feminin. Pentru fete, tot pe iarba sunt turneele de la Eastbourne si Birmingham, ambele in Anglia.

Wimbledon se desfasoara pe perioada a 13 zile, incepand lunea si incheindu-se duminica. Principalele cinci competitii se desfasoara de-a lungul ambelor saptamani, dar concursurile invitationale si de juniori au loc in a doua saptamana. In mod traditional, nu se disputa niciun meci prima duminica, considerata a fi zi de pauza. Totusi, ploaia a fortat reluarea jocului duminica de trei ori de-a lungul istoriei: 1991, 1997 si 2004. In fiecare din aceste ocazii, organizatorii au instituit Duminica Spectatorilor, cu bileturi ieftine, fara locuri rezervate VIP, permitandu-le celor cu o situatie materiala precara sa asiste la partide. In plus, daca turneul nu se incheie a doua duminica, toate meciurile sunt amanate pentru Lunea Spectatorilor.

Participantii si capii de serie

Un total de 128 jucatori sunt inscrisi la startul celor doua probe de simplu, 64 perechi la startul probelor de dublu si 48 la proba de dublu mixt. Jucatorii de simplu si perechile sunt admisi pe tablou pe baza clasamentelor internationale, luandu-se in considerare si evolutiile la turneele anterioare pe iarba. Din 2001, exista 32 capi de serie pe tablourile de simplu si 16 pe tablourile de dublu.

Organizatorii pot accepta pe tablou si jucatori cu un clasament slab, oferindu-le wild-carduri. De obicei, de wild-carduri se bucura jucatorii cu performante notabile in turneele anterioare sau fosti mari jucatori aflati in criza de forma. Singurul posesor de wild-card campion la Wimbledon este croatul Goran Ivanisevic, care l-a invins in 2001 in finala pe Patrick Rafter. Jucatorii si perechile slab clasati si care nu primesc wild-card pot lua parte la calificari, care au loc cu o saptamana inainte de turneul propriu-zis. Niciun jucator venit din calificari nu s-a impus vreodata la Wimbledon. Cei mai merituosi dintre ei s-au oprit de fiecare data in semifinale: John McEnroe in 1977, Vladimir Voltchkov in 2000 si Alexandra Stevensson in 1999.

Juniorii sunt admisi pe tablourile principale ca urmare a recomandarilor federatiilor nationale si a clasamentului ITF, precum si pe baza calificarilor.

Capii de serie sunt stabiliti pe baza clasamentelor. Organizatorii pot interveni in desemnarea acestora in functie de rezultatele anterioare ale jucatorilor pe iarba. Majoritatea participantilor nu sunt capi de serie, insa doar doi jucatori lipsiti de acest statut au castigat concursul de simplu masculin in istorie: Boris Becker in 1985 si Goran Ivanisevic in 2001. Nicio jucatoare nefavorita nu s-a impus la simplu feminin. Cea mai slab cotata favorita campioana a fost Venus Williams, cap de serie 23 in 2007, depasindu-si propriul record stabilit in 2005, cand castigase din postura de favorita 14. Perechi necotate ca favorite s-au impus in nenumarate randuri. In 2005, campionii de dublu masculin nu au fost doar in afara capilor de serie, dar au fost chiar veniti din calificari, stabilind o premiera.

Terenurile

Cele 19 terenuri folosite la Wimbledon sunt toate de iarba.

Principalele arene, Central Court si Terenul 1 sunt de obicei folosite doar doua saptamani pe an, in timpul competitiei. Celelalte saptesprezece terenuri sunt folosite si pentru alte evenimente organizate de All England Lawn Tennis and Croquet Club. Totusi, in 2012, cele doua arene vor fi folosite si cu o alta ocazie, in cadrul Jocurilor Olimpice din Londra.

Wimbledon este singurul turneu de Grand Slam disputat pe iarba. Pe vremuri, toate Grand Slamurile se desfasurau pe iarba. Roland Garros a adoptat zgura in 1928, in timp ce Australian Open si US Open au pastrat iarba mai mult timp. US Open a abandonat iarba pentru suprafata sintetica in 1975 si a schimbat din nou la hard in 1978. Australian Open a trecut la Rebound Ace in 1988, pentru ca in 2008 sa se dispute pe Plexicushion.

Centre Court a fost deschisa in 1922, cand All England Lawn Tennis and Croquet Club s-a mutat din Worple Road in Church Road. Schimbarea de locatie s-a datorat masei mari de oameni dornice sa vada fenomenul francez Suzanne Lenglen, arena fiind neincapatoare.

Din cauza predictiilor de ploaie in timpul Wimbledonului, un acoperis retractabil va fi construit pe arena centrala pana in 2009. Astfel, se va putea inchide/deschide in maxim 10 minute. Arena are o capacitate de aproximativ 14.000 locuri. La capatul din sud se afla Loja Regala, destinata membrilor familiei regale. In general, arena centrala gazduieste semifinalele si finalele, precum si numeroase meciuri ale capilor de serie si localnicilor din primele tururi.

Al doilea teren in ordinea importantei este Terenul 1, construit in 1997, in locul celui vechi, demolat. Noul Teren 1 are o capacitate de 11.000 locuri. Al treilea ca marime, Terenul 2, a fost poreclit Cimitirul Elefantilor datorita reputatiei sale de a fi un teren pe care nuimerosi favoriti sunt eliminati in primele runde. Printre jucatorii infranti in Cimitirul Elefantilor se numara Joe Creedon, John McEnroe, Andre Agassi, Boris Becker, Pete Sampras, Martina Hingis, Serena Williams si Venus Williams. Arena are o capacitate de circa 3000 locuri. Exista planuri de constructie a unui nou Teren 2 de 4000 locuri in locul actualului Teren 13.

In partea din nord a complexului se afla un ecran gigantic pe care sunt transmise partidele importante. Fanii vizioneaza meciurile dintr-o zona acoperita cu iarba, cunoscuta sub numele de Aorangi Terrace.

Traditii

Culori si uniforme

Verdele inchis si violetul sunt culorile traditionale la Wimbledon. Imbracamintea verde a fost purtata de arbitrul de scaun, arbitri de linie si copiii de mingi pana in 2005. Din 2006, oficialii si copiii de mingi sunt imbracati in albastru, in echipamente realizate de designerul american Ralph Lauren.

Codul vestimentar

All England Club le cere jucatorilor sa poarte aproape in intregime alb in timpul meciurilor. Niciun alt turneu de Grand Slam nu are reguli vestimentare atat de stricte.

Adresarea catre jucatori

In timpul meciurilor, jucatoarele sunt prezentate cu titlul Miss sau Mrs. In cazul jucatoarelor casatorite se face referire la numele sotului, de exemplu, Chris Evert-Lloyd aparea pe tabelele de scor sub titlul Mrs. J. M. Lloyd in timpul casatoriei cu John M.Lloyd. Titlul Mr nu este niciodata folosit pentru jucatori.

Familia Regala

Pe vremuri, jucatorii salutau familia regala la intrarea si iesirea din arena. In 2003, presedintele All England Club, Ducele de Kent, a decis sa puna capat acestei traditii. Acum, jucatorii sunt nevoiti sa faca reverente numai in cazul in care regina sau Printul de Wales sunt prezenti pe stadion.

Capsunii cu frisca sunt gustarea favorita la Wimbledon

Capsuni cu frisca

Pentru spectatori, capsunii cu frisca sunt gustarea favorita la Wimbledon. Aproximativ 28.123 kg capsuni si 7.000 litri de frisca se vand anual la Wimbledon.

Radio Wimbledon

Din 1992, Radio Wimbledon transmite comentariile meciurilor, muzica si interviuri de la 8 dimineata pana la 10 seara, zilnic in timpul turneului. De asemenea, transmit tragerea la sorti vinerea dinaintea competitiei.

Transmisiunea TV

De peste 60 ani, BBC transmite turneul de la Wimbledon. Canalul detine actualmente drepturile de televizare pana in 2014. Americanii prezinta traditionalul Mic dejun la Wimbledon in timpul week-endului, cand incep transmisiunea dimineata devreme.

Wimbledon a fost implicat intr-un eveniment major din istoria televiziunii, pe 1 iulie 1967, cand a avut loc prima transmisiune color pe teritoriul Marii Britanii.

Biletele

Wimbledon este singurul turneu de Grand Slam in care spectatorii fara bilet pot sta la coada pentru a prinde locuri pentru meciurile zilei de pe Arena Centrala si terenurile 1 si 2. De exemplu, in 2008, 500 de bilete sunt puse in vanzare chiar in ziua meciurilor pe cele trei stadioane.

Trofee si premii in bani

Campionul turneului masculin primeste o cupa de argint poleita cu aur de 47 cm inaltime si 19 cm diametru. Trofeul este decernat din 1987 si poarta inscriptia: “The All England Lawn Tennis Club Single Handed Champion of the World.” Castigatoarea turneului feminin este recompensata cu tava din argint denumita “Rosewater Dish”. Farfuria, de 48.5 cm diametru, este decorata cu figurine mitologice. Castigatorii turneelor de dublu si dublu mixt primesc cupe argintii. Finalistii tuturor probelor sunt rasplatiti cu o farfurie de argint inscriptionata. Trofeele sunt inmanate de presedintele clubului, Ducele de Kent, si sotia sa, Ducesa de Kent.

In 2008, premiile in bani sunt urmatoarele:

• Campion simplu masculin 750.000 lire sterline (1.470.000 USD)
• Campioana simplu feminin 750.000 lire sterline (1.470.000 USD)
• Campioni dublu masculin 229.000 lire sterline (448.000 USD)
• Campioane dublu feminin 229.000 lire sterline (448.000 USD)
• Campioni dublu mixt 90.000 lire sterline (176.000 USD)

Recorduri

Record	Era	Jucator(i)	Numar	Anii victoriosi
Masculin din 1877
Castigatorul celor mai multe titluri	Inainte de 1968:	William Renshaw	7	1881-86, 1889
	Dupa 1968:	Pete Sampras	7	1993-95, 1997-2000
Castigatorul celor mai multe titluri consecutive	Inainte de 1968:	William Renshaw	6	1881-86
	Dupa 1968:	Björn Borg Roger Federer	5	1976-80 2003-07
Castigatorii celor mai multe titluri de dublu masculin	Inainte de 1968:	Reggie Doherty & Laurie Doherty	8	1897-1901, 1903-05
	Dupa 1968:	Todd Woodbridge	9	1993-97, 2000 (cu Mark Woodforde), 2002-04 (cu Jonas Björkman)
Castigatorii celor mai multe titluri de dublu masculin consecutive	Inainte de 1968:	Reggie Doherty & Laurie Doherty	5	1897-1901
	Dupa 1968:	Todd Woodbridge & Mark Woodforde	5	1993-97
Castigatori celor mai multe titluri de dublu mixt	Inainte de 1968:	Ken Fletcher Vic Seixas	4	1963, 1965-66, 1968 (cu Margaret Court) 1953-56 (3 cu Doris Hart, 1 cu Shirley Fry Irvin)
	Dupa 1968:	Owen Davidson	4	1967, 1971, 1973-74 (cu Billie Jean King)
Castigatorii celor mai multe titluri (total: simplu, dublu, mixt)	Inainte de 1968:	Laurie Doherty	13	1897-1906 (5 simplu, 8 dublu)
	Dupa 1968:	Todd Woodbridge	9	1993-2004 (9 dublu)
Feminin din 1884
Castigatoarele celor mai multe titluri de simplu feminin	Inainte de 1968:	Helen Wills	8	1927-30, 1932-33, 1935, 1938
	Dupa 1968:	Martina Navrátilová	9	1978-79,1982-1987, 1990
Castigatoarele celor mai multe titluri consecutive de simplu feminin	Inainte de 1968:	Suzanne Lenglen	5	1919-1923
	Dupa 1968:	Martina Navrátilová	6	1982-1987
Castigatoarele celor mai multe titluri de dublu feminin	Inainte de 1968:	Elizabeth Ryan	12	1914 (cu Agatha Morton), 1919-23, 1925 (cu Suzanne Lenglen), 1926 (cu Mary Browne), 1927, 1930 (cu Helen Wills), 1933-34 (cu Simone Mathieu)
		Billie Jean King	10	1961-62 (cu Karen Hantze Susman), 1965 (cu Maria Bueno), 1967-68, 1970-71, 1973 (cu Rosie Casals), 1972 (cu Betty Stove), 1979 (cu Martina Navrátilová)
	Dupa 1968:	Martina Navrátilová	7	1976 (cu Chris Evert), 1979 (cu Billie Jean King), 1981-84, 1986 (cu Pam Shriver)
Castigatoarele celor mai multe titluri de dublu feminin consecutive	Inainte de 1968:	Suzanne Lenglen & Elizabeth Ryan	5	1919-23
	Dupa 1968:	Martina Navrátilová & Pam Shriver Natasha Zvereva	4	1981-84 1991 (cu Larisa Neiland), 1992-94 (Gigi Fernandez)
Castigatoarea celor mai multe titluri de dublu mixt	Inainte de 1968:	Elizabeth Ryan	7	1919, 1921, 1923 (cu Randolph Lycett), 1927 (cu Frank Hunter), 1928 (cu Patrick Spence), 1930 (cu Jack Crawford), 1932 (cu Enrique Maier)
	Dupa 1968:	Martina Navrátilová	4	1985 (cu Paul McNamee), 1993 (cu Mark Woodforde), 1995 (cu Jonathan Stark), 2003 (cu Leander Paes)
Castigatoarea celor mai multe titluri (total: simplu, dublu, mixt)	Inainte de 1968:	Billie Jean King	20	1961-1979 (6 simpku, 10 dublu, 4 mixt)
		Elizabeth Ryan	19	1914-1934 (12 dublu, 7 mixt)
	Dupa 1968:	Martina Navrátilová	20	1976-2003 (9 sinplu, 7 dublu, 4 mixt)
Curiozitati
Cele mai multe meciuri disputate(masculin)		Jean Borotra	223
Cele mai multe meciuri disputate(feminin)		Martina Navrátilová	326
Invinsul in cele mai multe finale(masculin si feminin)		Chris Evert Blanche Bingley Hillyard	7
Cel mai slab clasat castigator(masculin si feminin)		Goran Ivanišević	125
Singurul wildcard campion		Goran Ivanišević		2001
Cea mai slab clasata campioana(feminin)		Venus Williams	31 (cap de serie 23)
Cea mai tanara invingatoare(feminin)		Martina Hingis	16	1997

An	Castigator	Finalist	Scor
1968	Ken Rosewall	Rod Laver	6-3, 6-1, 2-6, 6-2
1969	Rod Laver	Ken Rosewall	6-4, 6-3, 6-4
1970	Jan Kodeš	Željko Franulović	6-2, 6-4, 6-0
1971	Jan Kodeš	Ilie Năstase	8-6, 6-2, 2-6, 7-5
1972	Andrés Gimeno	Patrick Proisy	4-6, 6-3, 6-1, 6-1
1973	Ilie Năstase	Niki Pilić	6-3, 6-3, 6-0
1974	Björn Borg	Manuel Orantes	2-6, 6-7(1), 6-0, 6-1, 6-1
1975	Björn Borg	Guillermo Vilas	6-2, 6-3, 6-4
1976	Adriano Panatta	Harold Solomon	6-1, 6-4, 4-6, 7-6(3)
1977	Guillermo Vilas	Brian Gottfried	6-0, 6-3, 6-0
1978	Björn Borg	Guillermo Vilas	6-1, 6-1, 6-3
1979	Björn Borg	Víctor Pecci	6-3, 6-1, 6-7(6), 6-4
1980	Björn Borg	Vitas Gerulaitis	6-4, 6-1, 6-2
1981	Björn Borg	Ivan Lendl	6-1, 4-6, 6-2, 3-6, 6-1
1982	Mats Wilander	Guillermo Vilas	1-6, 7-6(6), 6-0, 6-4
1983	Yannick Noah	Mats Wilander	6-2, 7-5, 7-6(3)
1984	Ivan Lendl	John McEnroe	3-6, 2-6, 6-4, 7-5, 7-5
1985	Mats Wilander	Ivan Lendl	3-6, 6-4, 6-2, 6-2
1986	Ivan Lendl	Mikael Pernfors	6-3, 6-2, 6-4
1987	Ivan Lendl	Mats Wilander	7-5, 6-2, 3-6, 7-6(3)
1988	Mats Wilander	Henri Leconte	7-5, 6-2, 6-1
1989	Michael Chang	Stefan Edberg	6-1, 3-6, 4-6, 6-4, 6-2
1990	Andrés Gómez	Andre Agassi	6-3, 2-6, 6-4, 6-4
1991	Jim Courier	Andre Agassi	3-6, 6-4, 2-6, 6-1, 6-4
1992	Jim Courier	Petr Korda	7-5 6-2 6-1
1993	Sergi Bruguera	Jim Courier	6-4, 2-6, 6-2, 3-6, 6-3
1994	Sergi Bruguera	Alberto Berasategui	6-3, 7-5, 2-6, 6-1
1995	Thomas Muster	Michael Chang	7-5, 6-2, 6-4
1996	Yevgeny Kafelnikov	Michael Stich	7-6(4), 7-5, 7-6(4)
1997	Gustavo Kuerten	Sergi Bruguera	6-3, 6-4, 6-2
1998	Carlos Moyà	Àlex Corretja	6-3, 7-5, 6-3
1999	Andre Agassi	Andrei Medvedev	1-6, 2-6, 6-4, 6-3, 6-4
2000	Gustavo Kuerten	Magnus Norman	6-2, 6-3, 2-6, 7-6(6)
2001	Gustavo Kuerten	Àlex Corretja	6-7(3), 7-5, 6-2, 6-0
2002	Albert Costa	Juan Carlos Ferrero	6-1, 6-0, 4-6, 6-3
2003	Juan Carlos Ferrero	Martin Verkerk	6-1, 6-3, 6-2
2004	Gaston Gaudio	Guillermo Coria	0-6, 3-6, 6-4, 6-1, 8-6
2005	Rafael Nadal	Mariano Puerta	6-7(6), 6-3, 6-1, 7-5
2006	Rafael Nadal	Roger Federer	1-6, 6-1, 6-4, 7-6(4)
2007	Rafael Nadal	Roger Federer	6-3, 4-6, 6-3, 6-4
2008	Rafael Nadal	Roger Federer	6-1, 6-3, 6-0

Nadal si Federer dupa finala din 2008 (in centru, Gustavo Kuerten)

Nadal cu trofeul in 2007

Nadal cu trofeul in 2006

Nadal si Puerta dupa finala din 2005 (in centru, Zinedine Zidane)

Coria si Gaudio dupa finala din 2004 (in centru, Guillermo Villas)

Ferrero cu trofeul in 2003

A. Costa cu trofeul in 2002

Kuerten cu trofeul in 2001

Kuerten cu trofeul in 2000

Istorie

Roland Garros este un mare turneu de tenis, desfasurat de-a lungul a doua saptamani, la sfarsitul lunii mai si inceputul lui iunie, in Paris. Este al doilea turneu de Grand Slam al anului si cel mai important concurs pe zgura din sezonul competitional. Unul dintre cele mai prestigioase turnee din lumea tenisului, Roland Garros se bucura an de an de cele mai mari audiente dintre toate concursurile de tenis. Din cauza suprafetei lente si a lipsei tie-breakului din setul decisiv, Open-ul Francez este considerat cel mai dificil turneu de Grand Slam.

Numit oficial Les Internationaux de France de Roland Garros sau Tournoi de Roland-Garros , turneul este cunoscut sub numele de Roland Garros sau French Open.

Evenimentul a debutat pe plan national in 1891 sub denumirea Campionatele Internationale de Tenis ale Frantei. Prima competitie feminina a avut loc in 1897. In 1912, organizatorii au schimbat suprafata de desfasurare a turneului, trecand de la iarba la zgura rosie. Pan a in 1924, concursul accepta ca participanti doar jucatori licentiati in Franta.

In 1924, Campionatele Frantei si-au deschis portile pentru tenismenii de pe hotare, evenimentul disputandu-se pe iarba, alternativ pe arenele Racing Club de France si Stade Francais. Dupa ce Muschetarii (Rene Lacoste, Jean Borotra, Henri Cochet si Jacques Brugnon) au castigat Cupa Davis pe taram american in 1927, francezii s-au decis sa-si apere trofeul in 1928 pe un stadion nou, la Porte d’Auteuil. Stade de France a oferit Federatiei Franceze de Tenis trei hectare de teren, cu conditia ca noul complex sa poarte numele unui pilot din timpul primului razboi mondial, Roland Garros. Proaspatul complex Roland Garros a gazduit pe terenul sau central, denumit ulterior Philippe Chatrier (in 1988), infruntarea de Cupa Davis.

Arena Centrala de la Roland Garros in timpul unui sfert de finala in 2008

In 1968, Campionatul Frantei a devenit Open, primul turneu de Grand Slam deschis atat amatorilor, cat si profesionistilor.

Din 1981, au fost introduse noi premii: Premiul Orange pentru fair-play si comportament cu presa, Premiul Citron pentru caracter, personalitate si Premiul Bourgeon, pentru revelatia anului.

O alta noutate, introdusa in 2006, este modificarea zilei de debut a turneului, din luni in duminica.

In plus, in ajunul primei zile de concurs au loc meciuri demonstrative, fondurile stranse fiind donate unor fundatii de caritate.

Din martie 2007, organizatorii au stabilit sa acorde premii in bani egale fetelor si baietilor.

Caracteristicile suprafetei

Terenurile de zgura incetinesc viteza mingii si induc o saritura mai inalta in comparatie cu iarba si hardul. Zgura scade avantajul unui serviciu puternic, ceea ce face dificila adaptarea unor jucatori profilati pe serviciu. De exemplu, Pete Sampras si Roger Federer, recunoscuti pentru serva lor, nu au reusit sa se impuna niciodata la Roland Garros. Pe de alta parte, jucatori completi legendari, precum Ivan Lendl, Bjorn Borg, Rod Laver si Rafael Nadal si-au atins gloria la Paris.

Recorduri

Record	Open Era	Jucator(i)	Nos.	Ani
Masculin din 1891
Castigatorii celor mai multe titluri de simplu	Inainte de 1968:	Max Decugis	8	1903, 1904, 1907, 1908, 1909, 1912, 1913, 1914
		Henri Cochet	4	1926, 1928, 1930, 1932
	Dupa 1968:	Bjorn Borg	6	1974-75, 1978-81
		Mats WilanderIvan Lendl Gustavo Kuerten Rafael Nadal	3	1982, 1985, 19881984, 1986-87 1997, 2000-01 2005-07
Castigatorii celor mai multe editii consecutive	Inainte de 1968:	Max Decugis	3	1912-14
		Frank ParkerJaroslav Drobny Tony Trabert Nicola Pietrangeli	2	1948-491951-52 1954-55 1959-60
	Dupa 1968:	Bjorn Borg	4	1978-81
		Rafael Nadal	3	2005-07
Castigatorii celor mai multe titluri de dublu	Inainte de 1968:	Max Decugis	14	1902, 1903, 1904, 1905, 1906, 1907, 1908, 1909, 1910, 1911, 1912, 1913, 1914, 1920.
		Roy Emerson	6	1960, 1962 cu Neale Fraser, 1961 cu Rod Laver, 1963 cu Manuel Santana, 1964 cu Ken Fletchercu, 1965 cu Fred Stolle
		Jean BorotraJacques Brugnon	5	1925, 1929 cu Rene Lacoste, 1928, 1934 cu Jacques Brugnon, 1936 cu Marcel Bernard1927, 1930, 1932 cu Henri Cochet, 1928, 1934 cu Jean Borotra
	Dupa 1968:	Paul HaarhuisYevgeny Kafelnikov	3	1995, 1998 cu Jacco Eltingh, 2002 cu Yevgeny Kafelnikov1996-97 cu Daniel Vacek, 2002 cu Paul Haarhuis
Castigatorii celor mai multe titluri consecutive de dublu	Inainte de 1968:	Max Decugis	13	1902-14
		Roy Emerson	6	1960-65
	Dupa 1968:	Gene MayerYevgeny Kafelnikov & Daniel Vacek Jonas Bjorkman & Max Mirnyi	2	1978 cu Hank Pfister, 1979 cu Sandy Mayer1996-97 2005-06
Castigatorii celor mai multe titluri de dublu mixt – Baieti	Inainte de 1968:	Max Decugis	7	1904, 1905, 1906, 1908, 1909, 1914 and 1920 cu Suzanne Lenglen
	Dupa 1968:	Jean-Claude Barclay	4	1968, 1971, 1973 cu Francoise Durr
Castigatorii celor mai multe titluri (total: simplu, dublu, mixt) – Masculin	Inainte de 1968:	Max Decugis	29	1902-1920 (8 simplu, 14 dublu, 7 mixt)
	Dupa 1968:	Bjorn Borg	6	1974-81 (6 simplu)
Feminin din 1897
Castigatoarele celor mai multe titluri de simplu	Inainte de 1968:	Suzanne Lenglen	6	1920, 1921, 1922, 1923, 1925, 1926
		Margaret Court	5	1962, 1964, 1969-70, 1972
	Dupa 1968:	Chris Evert	7	1974-75, 1979-80, 1983, 1985-86
		Steffi Graf	6	1987-88, 1993, 1995-96, 1999
Castigatoarele celor mai multe titluri consecutive de simplu	Inainte de 1968:	Suzanne Lenglen	4	1920-23
	Dupa 1968:	Monica SelesJustine Henin	3	1990-922005-07
Castigatoarele celor mai multe titluri de dublu	Inainte de 1968:	Simone Mathieu	6	1933-34 cu Elizabeth Ryan, 1936-38 cu Billie Yorke, 1939 cu Jadwiga Jedrzejowska
	Dupa 1968:	Martina Navratilova	7	1975 (cu Chris Evert), 1982 cu Anne Smith, 1984-85, 1987-88 cu Pam Shriver, 1986 cu Andrea Temesvari
Castigatoarele celor mai multe titluri consecutive de dublu	Inainte de 1968:	Francoise Durr	5	1967-71
	Dupa 1968:	Martina Navratilova & Gigi Fernandez	5	1991-95
Castigatoarele celor mai multe titluri de dublu mixt – fete	Inainte de 1968:	Suzanne Lenglen	7	1914, 1920 cu Max Decugis1921, 1922, 1923, 1925, 1926 cu Jacques Brugnon
	Dupa 1968:	Francoise Durr	3	1968, 1971, 1973 cu Jean-Claude Barclay
Castigatoarele celor mai multe titluri(total – simplu, dublu, mixt)	Inainte de 1968:	Suzanne Lenglen	15	1919-1926 (6 simplu, 2 dublu, 7 mixt)
	Dupa 1968:	Martina Navratilova	11	1974-88 (2 simplu, 7 dublu, 2 mixt)
Diverse
Cel mai tanar invingator	Masculin:	Michael Chang	17 ani si 3 luni
	Feminin:	Monica Seles	16 ani si 6 luni
Invingatori necotati printre capii de serie	Masculin:	Marcel BernardMats Wilander Gustavo Kuerten Gaston Gaudio	19461982 1997 2004
	Feminin:	Margaret Scriven	1933

Turneul de tenis de la Roland Garros (în franceză Tournoi de Roland-Garros) este un turneu de tenis care are loc în fiecare an la sfârşitul lunii mai. Este unul din cele patru turnee de mare şlem, alături de Australian Open, Wimbledon şi US Open. Este cel mai puternic turneu pe zgură. Turneul apare atât în calendarul ATP (turneu masculin), cât şi în cel WTA (turneu feminin). Tot în aceeaşi perioadă au loc întreceri de dublu feminin, dublu masculin, dublu mixt şi juniori.

Secventa surprinsa in timpul unei partide pe Arena Centrala “Suzanne Lenglen”

Cum suntem deja in luna Grad Slam-ului de la Roland Garros, vom dedica aceast post evoluţiei jucătorilor romani la French Open, de la Ilie Năstase incoace.

O incursiune în Era Open, adică din 1968 până astăzi, expune tradiţia şcolii româneşti de tenis, dar şi gradul ciclic, oscilant, al performanţelor de vârf. Scotocind în arhiva evoluţiilor tricolore pe zgura pariziană descoperim că, de regulă, generaţiile de excepţie, la fete şi băieţi, s-au succedat la interval de un deceniu.

Anii 60-70 – Ilie Năstase, Ion Ţiriac

Cu mustaţa ala Gingis Han, Ion Ţiriac a pus piatra de temelie a unor rezultate de excepţie pentru tenisul românesc modern. În primul an al Erei Open, 1968, şi-a făcut loc până în sferturile de finală, în urma unei victorii asupra renumitului Zeljko Franulovic, ascensiunea la ediţia de atunci fiind stopată doar de marele Rod Laver (înfrângere cu 6-4 în setul decisiv).

L-a urmat inegalabilul Ilie Năstase, primul lider ATP din istoria sportului alb. “Nasty” a egalat performanţa partenerului său de dublu în 1970, pentru ca un an mai târziu să joace cu trofeul pe masă, împotriva lui Jan Kodes (finală pierdută în patru seturi), după ce pe drum îl eliminase şi pe Stan Smith.

Anul 1973 a consemnat cel mai răsunător succes al tenisului masculin românesc la Roland Garros, Ilie cucerind trofeul: finală cu Nikola Pilic câştigată într-o manieră impresionantă: 6-3, 6-3, 6-0! A mai reluat ascensiunea pe piscurile French Open până în 1984 inclusiv, atingând în alte două rânduri sferturile de finală (1974 – înfrângere în cinci seturi contra lui Harold Solomon şi 1977 – învins de Brian Gottfried, tot în cinci seturi.

Anii 70-80 – Virginia Ruzici, Florenţa Mihai

În anticamera generaţiei de aur cu Ţiriac şi Năstase au răsărit două fete cucuiete. În 1976, Florenţa Mihai şi Virginia Ruzici pătrundeau până în semifinale. Un an mai târziu, prima a disputat marea finală, cu Mima Jausovec (2-6, 7-6, 1-6), pentru ca în 1978 înfrângerea să fie răzbunată de Ruzici, care a spulberat-o pe iugoslavă în două seturi, 6-2, 6-2, devenind prima şi singura româncă ce a triumfat la French Open! Cu anii, aceeaşi Virginia Ruzici avea să mai colecţioneze o finală, în 1980 (învinsă de Chris Evert) şi alte trei sferturi de finală (1979, 1981, 1982). O prezenţă insolită între primele opt a izbutit-o, în 1982, mai puţin mediatizata Lucia Romanov, care, în anul respectiv a trecut de Billie Jan King şi Anne Smith, înainte de a ceda contra unei alte americance celebre, Chris Evert.

Anii 90 – Adrian Voinea, Ruxandra Dragomir, Irina Spîrlea

Cea mai neagră perioadă o reprezintă anii 1988, 1989 şi 1990, când România nu a propus niciun reprezentant pe tablourile principale, la masculin şi feminin. Generaţia născută la mijlocul anilor 70 avea să iasă însă la rampă. La masculin, Adrian Voinea a explodat în 1995, când, venit din faza calificărilor, a produs una dintre cele mai mari surprize ale istoriei turneului parizian: s-a calificat până în sferturile de finală! De poveste rămâne senzaţia produsă prin eliminarea, în turul al treilea, al lui Boris Becker (6-3, 6-4, 3-6, 7-5), capătul de drum semnându-l americanul Michael Chang, în patru seturi. Tot sfert de finală a izbutit şi Ruxandra Dragomir, în 1997, înfrântă în trei seturi de Iva Majoli. De două ori a atins optimile Irina Spîrlea (1996 – învinsă de Jana Novotna şi 1997 – învinsă de Steffi Graf).

Anii 2000 – Andrei Pavel, Victor Hănescu

Conul de umbră s-a aşternut asupra tenisului feminin, cu prezenţe sporadice la Roland Garros până anul trecut. Băieţii, în schimb, au ieşit la lumină, odată cu iureşul lui Andrei Pavel. Din generaţie cu Voinea şi Pescariu, “Cneazul” a apărut mai târziu pe firmamentul French Open, performanţa de vârf izbutind-o la 28 de ani. Atunci, la ediţia 2002 a Roland Garros, victoria cu Tommy Haas l-a propulsat în faza sferturilor de finală. Imediat a dat o fugă în Germania, unde soţia tocmai născuse, iar la întoarcere, oboseala l-a cuprins şi nu i-a mai putut sta în cale lui Alex Corretja (6-7, 5-7, 5-7).

Trei ani mai târziu, Victor Hănescu a spart tiparele, contrazicând teza că jucători valoroşi pot fi formaţi numai printr-o pregătire în străinătate. “Uriaşul” de 1,98 m a luat sud-americanii la rând, culminând, în optimile de finală, cu argentinianul David Nalbandian. Avea apoi să-l răpună, în sferturi, Roger Federer (2-6, 6-7, 3-6).

Acum, e rândul fetelor. Au apărut ca ciupercile după ploaie Raluca Olaru, Edina Gallovits sau Sorana Cîrstea, iar povestea continuă. Campioni la Roland Garros, Ilie Năstase şi Virginia Ruzici îşi aşteaptă urmaşii.